Frândza: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 Poezii 2005-12-22 (8150 ascoasi tu miydani)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Poezii 2005-05-23 (9225 ascoasi tu miydani)
Cântecul câinilor
:
Poezii 2005-12-22 (9951 ascoasi tu miydani)
Copac m-oi face
:
Poezii 2009-03-01 (12499 ascoasi tu miydani)
Cui pe cui
:
Poezii 2005-11-27 (7697 ascoasi tu miydani)
Cum de rămân nespânzurați
:
Poezii 2003-05-11 (10262 ascoasi tu miydani)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Poezii 2009-03-01 (6307 ascoasi tu miydani)
Durerea e un ocean
:
Poezii 2005-11-27 (9368 ascoasi tu miydani)
Gând risipit în vânt
:
Poezii 2005-12-22 (7399 ascoasi tu miydani)
ÃŽmpotriva regilor
:
Poezii 2003-05-11 (9054 ascoasi tu miydani)
Mă chinuie amar un gând...
:
Poezii 2003-05-11 (10504 ascoasi tu miydani)
Mâniei
:
Poezii 2010-04-29 (6265 ascoasi tu miydani)
Nobilul
:
Poezii 2005-12-22 (7826 ascoasi tu miydani)
Nu piere sufletul ...
:
Poezii 2005-05-04 (7750 ascoasi tu miydani)
Poezia
:
Poezii 2003-05-09 (11009 ascoasi tu miydani)
Versurile mele
:
Poezii 2008-06-26 (5989 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Texti Pripusi
